Istoric


Istoria creștinismului în Turda își are obârșia în urmă cu multe veacuri, când, în canabaele castrului roman de la Potaissa, a apărut pentru prima data credința în Hristos. Protopărinții neamului nostru ne-au lăsat pe „Cetate” urme creștine în lut, piatră și onix precum și celebra „Gema de la Potaissa”. De atunci neîntrerupt este șirul creștinilor pe această milenară vatră românească.

După unele izvoare, în trecutul medieval în Turda ar fi fost trei biserici românești: una situată în partea dinspre Arieș și cariera de argilă, alta în partea dinspre Copăceni (în Olahvaros) și alta în Turda Nouă la „Saline”. Dacă primele două s-au risipit – după unele păreri într-o invazie tătară, după altele în anul 1601 când Basta incendiază cartierele românești – cea de la Saline nu numai că își continuă existența, dar preoții ei vor primi de la Matei Corvin anumite privilegii din exploatarea sării.

În secolul XVI, Turda devine locul preferat unde principii Transilvaniei vor ține ședințele Dietei, multe din ele dezbătând probleme religioase, ca cea din anul 1574 prin care se restaurează ierarhia ortodoxă, după eșuarea încercărilor de a-i atrage pe români la calvinism.

Actul de unire cu Roma din 1700 a fost semnat și de Protopopul Pascu din Turda Nouă, deci exista și înainte parohie și protopopiat districtual.

Din acel moment biserica română devine biserică unită, cei statornici în credința ortodoxă rămânând fără locaș de închinare, folosind în acest scop un șopron.

Cu timpul, probabil pe la jumătatea sec XVIII, ortodocșii reușesc a-și construi o modestă biserică din lemn, în afara perimetrului orașului, pe dealul cimitirului. Această mică biserică a avut un destin tulburător: aici la 19 septembrie 1810 a fost ales, în persoana lui Vasile Moga, primul episcop de origine română al reînființatei Episcopii ortodoxe din Ardeal; la 2 decembrie 1847 a găzduit alegerea întru episcop a marelui Andrei Șaguna; primește la altarul ei și-i ascultă predica într-un mișcător exemplu de comuniune românească a marcantului reprezentant al Școlii Ardelene, unitul Samuel Micu. După ce a fost martora evenimentelor clocotitorului an 1848, pe la 1861, cuprinsă de flăcările unui trăsnet se transformă într-un rug uriaș.

Impresionat de destinul acestei biserici, Mitropolitul Șaguna dă la 29 noiembrie 1861 o circulară prin care instituie o colectă publică pentru edificarea unei noi biserici ortodoxe în Turda. Astfel, s-a putut ridica între anii 1861-1866 o biserică din piatră și cărămidă, așezată tot „extra muros” în cartierul „Între români” în prezent fiind biserica parohială a parohiei Turda II.

Marile evenimente din istoria neamului nostru au fost unele direct legate de Turda sau au produs un ecou profund în sufletele românilor de aici. Astfel la 1600 Mihai Viteazul numește jude al Clujului pe Andrei Stâncel din Turda. Aici își află sfârșitul și somnul de veci marele unificator de neam, aici „căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu și rămaseră creștinii săraci de dânsul”.

Turda este implicată atât în istoria răscoalei de la Bobâlna, cât și în cea a lui Horea, iar anii 1848-1849 abundă în știri despre participarea celor din Turda și împrejurimi la frământările ce au cuprins Ardealul.

Ecoul Unirii Principatelor și mai cu seamă a proclamării Independenței României este deosebit de puternic, Turda devenind un important centru colector de ajutoare pentru soldații români. Aici a activat memorandistul dr. Ioan Rațiu iar pe altarul Marii Uniri de la 1918 cade jertfă preotul Ioan Opriș, în Cristiș-Oprișani (actualul cartier Turda Oprișani).

Date fiind vremurile vitrege pentru Ortodoxie după anii 1700-1701 în zona Turzii, localitatea cea mai apropiată în care românii au rămas majoritar ortodocși și nu au îmbrățișat Uniația a fost Viișoara. Ca atare, aici a fost locul unde și-a desfășurat activitatea un Protopopiat ortodox ce avea jurisdicție pe tot Comitatul Turda Arieș.

La 24 aprilie 1848, protopopul ortodox (cu sediul în Viișoara) Ștefan Dembian, se plânge Mitropolitului Andrei Șaguna de nedreptățile și abuzurile pe care le îndură preoții și credincioșii săi din partea dregătorilor nobili maghiari.

În 1901 sediul Protopopiatului ortodox se mută de la Viișoara (Agârbiciu) la Turda, odată cu alegerea ca protopop a lui Jovian Murășianu („paroh și protopop în Turda” între anii 1901-1939). Acesta slujește ca preot la „Biserica dintre români” între anii 1901-1936, până la terminarea Catedralei.

Sub conducerea sa începe o epocă de înflorire a așezămintelor ortodoxe din Turda. Între anii 1925-1935 coordonează construcția Catedralei din Turda care în 1955 a fost declarată monument de arhitectură.

Bazele unei biblioteci au fost puse de Jovian Murăşianu ca o necesitate a luminării maselor, așa că s-a făcut apel la librari și la tipăritori de carte să doneze câte o dublură. În momentul de față, în clădirea protopopiatului încă se mai păstrează un dulap din acea vreme. Fondator al Cooperativei corpului didactic, Jovian Murășianu a făcut, la 1919, apel pentru ridicarea unui internat pe lângă Liceul românesc din Turda. Clădirea care astăzi găzduiește sediul Protopopiatului Turda a fost prima casă cu etaj în cartierul „Între români”.

Însă așezământul din prim-planul activității sale era Catedrala Ortodoxă din Turda. Atât de important era acest deziderat pentru Jovian Murășianu încât, cu aprobarea prefecturii Cluj, reușește să trimită cetățeni turdeni în America pentru a face colectă pentru catedrală. Aceasta în anul 1955 a fost declarată monument de arhitectură.

Jovian Murăşianu a trecut la cele veșnice în februarie 1939, iar în semn de recunoștință pentru toată activitatea sa, a fost îngropat la altarul Catedralei Ortodoxe din Turda, înspre casa parohială, înmormântarea sa fiind marcată inclusiv cu salve de tun.

A fost o perioadă când în actualul perimetru al Protopopiatului funcționau simultan două protopopiate ortodoxe, între anii 1948-1951: cel de la Câmpia Turzii, protopop fiind Preotul Alexandru Căian, paroh la parohia Câmpia Turzii I, și cel de la Turda, protopop fiind Preotul Aurel Gliga, paroh al Catedralei din Turda.

Aceasta s-a datorat faptului că după revenirea la ortodoxie din 1948, fostul Protopopiat unit de Câmpia Turzii a devenit Protopopiat ortodox, cu toate parohiile aparținătoare. Protopopul Alexandru Căian din Câmpia Turzii a fost transferat la Turda în anul 1955 ca paroh la parohia Turda Veche, până în anul 1971.

Actualul Protopopiat Ortodox al Turzii cuprinde 2 orașe Municipii: Turda și Câmpia Turzii, 14 comune, având 75 parohii și 19 filii.

PROTOPOPI DE TURDA :

– JOVIAN MURĂȘIANU         – 1901-1939 – Protopop de Turda

– AUREL GLIGA                       – 1940-1951 – Protopop de Turda

– ALEXANDRU CĂIAN           – 1948-1951 – Protopop de Câmpia Turzii

                                                 – 1951-1971 – Protopop de Turda

– ALEXANDRU SPINCIU         – 1971-1990 – Protopop de Turda

– GHEORGHE GOTEA             – 1990-2004 – Protopop de Turda

– DANIEL CRISAN                    – 2004 – în prezent – Protopop de Turda

-Acest scurt istoric a fost alcătuit de protopopul Daniel Crișan, având ca sursă următoarea Bibliografie:

– Arhiva Arhiepiscopiei Clujului

– Viișoara – Monografie

– Istoricul Catedralei din Turda

– Istoricul Parohiei Turda II

– Arhiva Protopopiatului Turda

– Arhiva Parohiei Câmpia Turzii I

– Revoluția de la 1848 – Documente privind Revoluția de la 1848 în Țările Române, Câmpia Transilvaniei, vol.IV – 14-25 mai 1848