Mănăstirea „Înălțarea Domnuluiˮ Muntele Rece
Hramuri: ,,Înălțarea Domnului”
Data hramului: la 40 de zile după Înviere
Obște: călugări
Localizare: sat Muntele Rece, cod poștal 407367, județul Cluj
web: muntelerece.wordpress.com
Stareț: Ieromonah Fanurie Borza
Mănăstirea Muntele Rece s-a ivit din prinosul de cinstire a memoriei celor care s-au jertfit pentru eliberarea Transilvaniei în toamna anului 1944 în bătălia dată cu trupele germano-maghiare pe culmile dintre Someşul Rece şi Valea Ierii. Aici, în apropierea cătunului Bordeşti din hotarul satului Muntele Rece au căzut câteva zeci de oştaşi dintr-un batalion al Vânătorilor de Munte, dintre care 26 identificaţi şi înhumaţi la sfârşitul confruntării. După terminarea războiului, an de an, rude, apropiaţi şi localnici, vin la acest cimitir, locului spunându-i-se cu vremea „la Eroi”.
În 14 iulie 1994, adunarea parohială a credincioşilor din Muntele Rece, însuşindu-şi propunerea părintelui Ovidiu Sabău, a solicitat Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului aprobarea pentru construirea unei biserici în vecinătatea Cimitirului Eroilor pentru a îmbunătăţii condiţiile de desfăşurare a slujbei de pomenire şi a ceremonialului.
Convinşi că iniţiativa lor va fi repede luată în seamă, la 1 august credincioşii au început lucrul la biserică, devansând decizia eprahiei, astfel încât, în primăvara anului următor, bisericuţa era aproape gata. În 8 mai 1995 I.P.S. Bartolomeu a săvârşit aici prima Sfântă Liturghie întru slava lui Dumnezeu şi cinstirea Eroilor neamului. Încurajat de rezultat şi de îndemnul credincioşilor din satele învecinate, în 18 mai 1995, părintele paroh Ovidiu Sabău a solicitat Arhiepiscopiei aprobarea de a înfiinţa o mănăstire „la Eroi”. Socotind iniţiativa potrivită cu preocuparea pentru refacerea şi dezvoltarea vieţii monahale în Transilvania şi perpetuarea cinstirii eroilor, Arhiepiscopia a înaintat propunerea Sfântului Sinod al B.O.R. care, în şedinţa din 24-25 octombrie 1995 a aprobat înfiinţarea mănăstirii de călugări cu hramul „Înălţarea Domnului”, zi de înălţare la cer a Mântuitorului Hristos, asociată cu Ziua Eroilor neamului.
Mănăstirea „Înălţarea Domnului” construită pe un teren donat de Alexandru Rakoczi din Muntele Rece, Ioan Bordea şi Culda Mihai din Valea Ierii este al doilea lăcaş monahal de pe Valea Someşului Rece după cel întemeiat, la o dată necunoscută, în hotarul satului Răcătău sau pe viitoarea vatră a Cătunului Talienilor (azi Someşul Rece, com. Gilău). Despre existenţa acesteia iată ce scria oficiosul Episcopiei, „Renaşterea”, în numărul 35 din 1929: „în 15 august 1929 a avut loc un pelerinaj la Mănăstirea din Răcătău, la 30 km de Cluj. Se spune că mănăstirea ar fi fost înfiinţată de lucrătorii italieni care au făcut canalul ce duce la uzina electrică. Se spune că în apropierea mănăstirii ar fi existat o biserică românească de rit ortodox şi chiar pentru aceea se face serviciu religios la această zi de preoţii din jur”. În nr. 45 din 1931 al „Renaşterii” se precizează că numărul mare al pelerinilor se datoreşte faptului că în memoria colectivă se păstra, de fapt, amintirea unei mănăstiri româneşti cu o viaţă religioasă puternică.
Primul vieţuitor al mănăstirii de „la Eroi”, ieromonahul Antion – Nicandru Pantea, ardelean din Baia – de – Arieş cu metania în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea, a venit în primăvara anului 1995. Beneficiind de ajutorul credincioşilor, al armatei şi al câtorva întreprinderi clujene, de sprijinul părintelui Ovidiu Sabău şi al câtorva tineri doritori de viată monahală, acesta a continuat lucrările începute de localnici. Biserica a fost tencuită, acoperită, dotată cu un iconostas scluptat şi un clopot. A început construirea casei monahale şi a unei clădiri anexă, în care va fi amenajat un muzeu care să amintească evenimentele petrecute în toamna anului 1944.
În 1996 autorităţile militare au dispus reamenajarea Cimitirului Eroilor încredinţând lucrarea arhitectului clujean Sorin Dan Clinci. Cu acest prilej au fost descoperite trupurile a încă nouă eroi necunoscuţi. În anul următor de ziua hramului, I.P.S. Bartolomeu a slujit, a predicat şi a sfinţit cimitirul şi troiţa pusă în memoria eroilor.
În 15 mai 2000 ieromonahul Pantea a decedat în urma unui accident rutier. În iunie conducerea mănăstirii a fost încredinţată ieromonahului Gherman Mitoi, fost vieţuitor al mănăstirii Antim din Bucureşti, care a continuat lucrările de construcţie şi dotare.
În 4 februarie 2001 P.S. Vasile a sfinţit paraclisul cu hramul „Cuviosul Siluan Atonitul” amenajat în casa monahală, o construcţie cu trei nivele care mai cuprinde chilii, cameră de oaspeţi, bibliotecă, bucătărie, trapeză şi magazii. Condiţiile grele de acces şi de trai au prejudiciat mănăstirea de posibilitatea înjghebării unei obşti, de mulţi ani stareţul fiind unicul ei vieţuitor. La 1 octombrie 2005, Permanenţa Consiliului Eparhial Cluj a hotărât să aşeze aici o obşte de maici încredinţând stăreţia monahiei Siluana Burducea de la mănăstirea Crăsani, jud. Ialomiţa, ieromonahul Gherman Mitoi rămânând preot slujitor şi duhovnic.
Din 2011, stăreția a fost preluată de Ierom. Arsenie Gălățan devenind mănăstire de călugări, iar din iulie 2023, stareț a fost numit ieromonahul Fanurie Borza.