Parohia Micești

FIȘĂ PRIVIND ISTORICUL PAROHIEI ȘI AL BISERICII

1. Numele parohiei: Parohia Ortodoxă Română Micești

2. Protopopiatul:Turda

3. Hramul: ,,Pogorârea Sfântului  Duh”

4.Data punerii pietrei de temelie

Sfântul locaş a fost construit în mijlocul vechiului cimitir, pe locul unei mici biserici din lemn. Temelia acestei biserici este mileneră: pardoseala Sfântului Altar este din piatră ce poartă inscripţia de LVM- Legiunea a V-a Macedonica. Tot în altar, pe bolta în stil gotic, este inscripţionat şi anul pictării bisericii: 1793, din păcate nu există date exacte privitoare la punerea pietrei de temelie.

 5. Proiectul si elemete particulare de arhitectură:

 PLANUL BISERICII ORTODOXE MICEȘTI

Biserica este în formă de navă, în stil gotic şi are delimitate prin pereti: turnul, pronaosul, naosul şi altarul.

La construcţia bisericii au fost utilizate piatra şi cărdmida: piatra – la fundaţii, turn şi pereţii bisericii, iar cărdmida – la bolţile din naos. Lemnul a fost utilizat la realizarea acoperişului bisericii, care a fost acoperit iniţial cu ţiglă (,,şindrilă moţească”) şi ulterior cu tablă, aşa cum este şi astăzi.

Biserica din Miceşti are un plan cunoscut în general la toate construcţiile religioase româneşti din Transilvania. Planul are o dezvoltare longitudinală pe 22,60 metri, având 3 încăperi ale bisericii priopriu-zise, cu altarul îndreptat spre est, retras faţă de corpul bisericii cu aproximativ 0,75 metri de-o parte şi de alta.

Altarul este poligonal la exterior şi semicircular în interior; el are 4,40 m în lungime şi 4,60 m în lăţime. Naosul (nava) are 7,40 m în lungime pe 5,80 m, pronaosul are 4,40 în interior pe 5,80 m, iar turnul este de 4,20  pe 3,25 m. Remarcăm marea grosime a zidurilor turnului – de 1,10 m la bază. Restul pereţilor bisericii au o grosime de 70 cm pe lungimea pronaosului şi a naosului şi 75 cm la altar .

Distingem în planul bisericii un număr de 6 ferestre, dispuse astfel: una pentru luminarea altarului, două ferestre dispuse simetric pentru luminarea navei, alte două pentru luminarea pronaosului şi una la nivelul superior al turnului. Planul ferestrelor este semicircular în partea superioară şi drept în partea inferioară.

Intrarea se află situată pe latura de sud a bisericii. Din pronaos existând o uşă de acces spre turn şi o alta spre naos. La fel ca şi în cazul altor biserici româneşti, în peretele despărţitor dintre naos şi pronaos existând două ferestre de comunicare între cele două încăperi.

Accesul în Sfântul Altar se face prin trei intrări, din naos.

Nivelul de călcare este superior în pronaos faţă de cel din naos; la fel şi altarul este uşor înălţat faţă de navă cu o treaptă.

Pe jos, turnul are turnat ciment iar în celelalte două încăperi (pronaos şi naos) se află duşumea din scândură de brad.

O menţiune specială legată de pavimentul din altar: acesta se compune din lespezi ceramice provenind fie de la castrul de legiune roman de la PotaissaTurda, fie de la un alt punct fortificat roman, pe drumul de la Potaissa-Napoca, care urmnează a fi determinat; plăcile ceramice care formează pavimentul altarului păstrează încă inscripţia „LVM”, adică „Legio V Macedonica”.

6.Pictura 

Programul iconografic din biserica din Miceşti este în tradiţia picturii româneşti, bizantine din secolul al XVIII-lea, fiind adaptat spaţiului boltit. Pictura se află într-un stadiu avansat de degradare, fiind acoperită cu un strat gros de fum, iar în unele porţiuni pictura a căzut, rămânând doar bolta de cărămidă .

Zugravul anonim are multe corespondenţe în pictura altor biserici din zona aceasta, cum ar fi de pildă Nistor Zugravul din Feleac, care a lucrat icoane şi a pictat biserici în sate din apropierea Miceştiului: Copăceni (1781), Mărtineşti (1783), Vâlcele (1795) şi Petreştii de Sus (1801).

Pictura, păstrată fragmentar se remarcă prin fineţea desenului, prin caracterul inedit al unora dintre scene, prin cromatica vestimentaţiei, explicaţiile biblice lămuritoare pentru diferite scene şi prin caracterul didactic (de învăţătură) al imaginilor.Predomină personaje sfinte: Dumnezeu-Tatăl, Iisus Hristos, Sfânta Treime, apostolii, Fecioara Maria şi îngerii. Impresionează, de asemenea cele două scene ale Judecăţii, care trebuiau să ofere credincioşilor o imagine asupra unei vieţi trăite în păcat şi asupra rostului spovedaniei în mântuirea sufletului. Sufletele binecuvântate („blagoslovite”) sunt întâmpinate de îngeri în împărăţia Cerurilor, însă păcătoşii sunt aruncaţi în focul veşnic.

Remarcăm decorul, care accentuează elementele arhitectonice şi despart scenele. Fondul cromatic, alternanţa de culoare a veşmintelor, desenul subtil, care individualizează personajele ne prezintă un pictor stăpân pe mijloacele de expresie ce fac din pictura bisericii din Miceşti un punct de reper în evoluţia picturii bisericeşti de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Bolta oferă o imagine asupra a ceea ce însemna pictura bisericească la sfârşitul secolului la XVIII-lea. Pictura cuprinde în majoritatea ei scene înfăţişând Apocalipsa, Judecata de apoi, dar şi aspecte din viaţa Mântuitorului (Cina cea de taină). Scenele sunt delimitate de benzi decorative.

Nervurile bolţii susţin o calotă sferică, în jurul căreia se desfăşoară într-o scenă amplă cerul cu Fecioara Maria, încadrată de îngeri înaripaţi.Culoarea predominantă în veşmintele sfinţilor şi ale îngerilor este verdele, simbolizând viaţa, speranţa şi dragostea plină de nădejde.

Maria îşi aşează pe cap o coroană de aur, iar îngerii o înconjoară, oferindu-i o cupă şi o carte sfântă. Soborul de îngeri, având-o între ei pe Maria au în faţa lor pe Dumnezeu-Tatăl, în ipostaza de bătrân cu barbă albă, aşezat pe un tron împărătesc.

El poartă un nimb triunghiular, însemn caracteristic, care simbolizează perfecţiunea, cele trei laturi ale triunghiului preluând simbolistica cifrei trei, formată din cifra 2 care simbolizează dualitate şi cifra unu unitatea; triunghiul mai simbolizează şi Sfânta Treime. În spatele lui se află un baldachin. Pe un tron asemănător din aur este figurat Iisus Hristos ca împarat ceresc.El are coroană pe cap şi un nimb cruciger. În întreaga scenă, sugerând bolta cerească, regăsim personajele sfinte: Dumnezeu-Tatăl, Iisus Hristos şi Fecioara Maria, înconjurată de un număr mare de îngeri cu aripi aurii şi  aureole în jurul creştetului şi îngeri cu şase aripi(serafimi). Inscripţiile lămuritoare sunt scrise cu caractere chirilice în româneşte, însă sunt aproape indescifrabile din cauza stării de conservare precare a picturii. În creştetul bolţii, în medalion se află imaginea lui Iisus Hristos – Arhiereu, din păcate, imaginea pictată este deteriorată în mod iremediabil.

Pe pandantivii care susţin calota observăm diferite scene. În creştetul bolţii se află în medalion Maria, împărăteasa cerească, cu măinile ridicate în semn de rugăciune. Ea este înveşmântată într-o haină de culoare roşie, sinonimă frumuseţii sufleteşti şi evlaviei şi poartă pe cap o coroană de aur. Ea îl ţine în braţe pe pruncul Iisus. În jurul medalionului este figurată bolta înstelată şi îngeri, precum şi un animal fantastic cu 6 capete. Inscripţiile cu caractere chirilice sunt însă indescifrabile. Totuşi în medalion se poate observa uşor menţiunea: ,,Maica Domnului”.

Dinspre altar, în medalioane se află figuraţi cei 12 apostoli. În parte, pictura a fost aici curăţată, însă în partea dreaptă tencuiala a căzut. În spaţiile libere dintre scene, pe bolţi şi pandantivi sunt figuraţi îngeri cu şase aripi.

În segmentul de boltă de deasupra ferestrei observăm o scenă deosebită. Dumnezeu-Tatăl este figurat ca un bătrân în straie albe, cu barba ninsă şi un nimb triunghiular, înscris în cerc deasupra capului. El şade pe tronul Judecăţii, ţinând pe genunchi, deschisă cartea vieţi, în care sunt trecute faptele tuturor, în baza cărora vor fi judecaţi. Dumnezeu este înconjurat de o mulţime de oameni îngenunchiaţi. În faţa tronului stă un om care se închină, având în dreapta şi în stânga sa două fiinţe fantastice cu. şase aripi: una cu cap de vultur, iar cealaltă cu cap de bou. În cerul înstelat mai stau alte două făpturi apocaliptice, una ce seamănă cu un leu, iar cealaltă cu chip de om. Acestea îi reprezintă pe cei 4 evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan, care în Ziua de Apoi vor sta alături de Dumnezeu. Aceste făpturi cu câte şase aripi fiecare stau plutind pe nori şi privesc Judecata. Un înger priveşte din înălţimi, iar inscripţia desfăşurată deasupra scenei este lămuritoare: ,,Sfăntul Dumnezeu Atotputernicul”

Într-un triunghi mic, deasupra avem imaginea unui sfânt îmbrăcat în straie albe.

Din punctul de naştere al bolţii, în triunghiul sferic ni se desfăşoară scena Cinei celei de Taină. La o masă dreptunghiulară, pe care se văd cupe, pâini şi cuţite stau Iisus şi cei 12 apostoli ai săi. Iisus este în centrul imaginii, iar tânărul Ioan este culcat la pieptul Său. Iuda Iscarioteanul îşi trădează prezenţa prin măna întinsă spre una din farfuriile aflate pe masă. Scena se petrece pe un fundal de arhitectură veche: zidurile şi turnurile Ierusalimului. Din păcate, feţele apostolilor sunt şterse, observându-se doar conturul acestora şi aureolile aurii. Inscripţia de deasupra scenei este şi ea neinteligibilă. Mai jos în medalion se află chipul unui apostol.

În spaţiul celui de-al doilea triunghi sferic se află o altă scenă nemaiîntâlnită în picturile bisericilor din secolul al- VIII-lea. În centrul imaginii se află un grup mare de oameni îngenunchiaţi care se roagă. Ei sunt încadraţi de trei arhangheli . Pe cerul înstelat se află şi alţi trei îngeri, care asistă, la scenă. Deasupra scenei, pe întreaga sa lăţime se află următoarea inscripţie: ,,Când am blagoslovenie şi slavă. Amin „, păstrată fragmentar. Întreaga scenă surprinde aşadar răsplata celor buni şi drepţi, care sunt binecuvântaţi şi urmează a fi conduşi în lumea cerească. În triunghiul de deasupra sunt figurate două femei, care plătesc taxele (censul) celor doi slujitori ce stau în spatele mesei. Lângă ei stă Iisus cu o carte în mână. Pictura face o trimitere înspre faptul că plătirea taxelor şi respectarea autorităţilor este un lucru plăcut lui Dumnezeu.

În segmentul de boltă dinspre pronaos se află într-un frumos decor floral mai multe medalioane. În primul dintre acestea, în dreapta se află figuraţi mai mulţi apostoli ce poartă în mâini cărţi sfinte. În cel de-al doilea observăm scena Botezului lui Iisus, urmat de Tăierea Împrejur. Există incertitudini în determinarea scenei din cauza degradării picturii din acest loc. Penultima scenă înfăţişează un sfânt părinte şi un credincios. Din păcate ultima scenă este cu totul distrusă, iar tencuiala din această parte a căzut. În creştetul bolţii, în medalion se află Iisus Hristos înveşmântat în roşu şi verde (semn al biruinţei vieţii asupra morţii), cu aureolă  în jurul capului. Mântuitorul poartă în mâna stângă Crucea Sfântă a biruinţei, iar cu dreapta binecuvintează omenirea.

În spaţiul unui triunghi sferic, de lângă segmentul de boltă dinspre pronaos se disting cu greu două scene: în partea de sus este înfăţişată Taina spovedaniei, în care un credincios şade îngenuncheat lângă un slujitor al bisericii, mărturinsindu-şi păcatele. În partea de jos este simbolizat iadul; în această scenă se disting, pe fondul flăcărilor infernului trupurile unor oameni căzute la pământ. Deasupra lor vedem doi călăreţi urmăriţi de un animal fantastic. Scena prezintă deci, iadul, în care cei păcătoşi au fost condamnaţi să ardă în focul veşnic. Pe chipurile tuturor se citeşte teama şi neputinţa de a se împotrivi hotărârii divine. În spaţiul liber rămas în colţuri sunt pictaţi doi heruvimi.

În piciorul bolţii, în spaţiul în formă trapezoidală cu laturile curbate, se desfăşoară o altă scenă lămurită de inscripţia în cartuş: ,,Când L-au băut pe Iisus la stâlp „. În centrul imaginii se află un stâlp cilindric înfăţişat ca un turn de castel, având un postament în trepte, ferestre în tambur şi creneluri. Pe trepte se află, cu mâinile legate la spate Iisus Hristos. De-o parte şi de alta a Mântuitorului stau două personaje în costume de epocă medievală. În partea stângă imaginea este degradată, însă în dreapta se observă că slujitorul ţine în mâna dreaptă ridicată un bici cu care e pregătit să lovească. Întreaga scenă, înfăţişând patimile Domnului ,se desfăşoară pe un câmp înverzit; pe fundal se observă mai multe clădiri cu ziduri înalte, simbolizând probabil Zidurile Ierusalimului.

Într-un medalion mai jos este figurat, la fel ca şi pe partea opusă chipul unui sfânt.

În spaţiul unui triunghi sferic aproape de altar se află alte două scene. În partea de sus este reprezentat un animal fanstastic, acoperit cu solzi, cu şase capete înfricoşătoare, pe care stă un om ţinând în mână o cupă. Mai jos, observăm mai mulţi sfinţi cu aureole  aurite, stând în jurul unui templu, care are uşile deschise. În faţa sfintei clădiri stă un alt om îngenunchiat, având şi el aureolă pe cap. Inscripţia nelizibilă nu poate oferi mai multe explicaţii asupra picturii şi semnificaţiei ei.

Spaţiul de lângă ferestre este şi el decorat cu mai multe madalioane, pe un decor floral. În aceste medalioane se află chipurile unor sfinţi ce ţin în mână semnul Crucii.

Pereţii verticali erau odinioară împodobiţi cu aceeaşi frumoasă pictură, însă în urma unor lucrări de consolidare, tencuiala a fost decapată şi înlocuită cu una pe bază de ciment, această intervenţie ducând la dispariţia picturii vechi .

Între naos şi altar se află un perete, având grosimea de 70 cm , străbătut de trei deschideri: una centrală şi două laterale, care au pictate pe ele pe cei doi arhangheli – Mihail şi Gavril.

Pictura altarului este realizată în frescă; culorile au la origine o ambianţă plăcută, iar figurile sunt bine proporţionate. Ea se compune din mai multe scene pictate, diferite tematic şi cromatic. În centru se află scena Sfintei Treimi cu Dumnezeu-Tatăl înfăţişat ca un bătrân cu barbă albă şi Dumnezeu-Fiul, care poartă Sfânta Cruce în mâna dreaptă). Deasupra lor, într-un câmp de raze porumbelul sfânt întregeşte scena.

Pe partea descendentă a calotei se observă cu greutate, din cauza stratului gros de fum care acoperă pictura, figurate ,,Cetele îngereşti”, care constitute şi tema inscripţiilor cu litere chirilice de pe bolta altarului.

Într-un câmp dintre două scene putem citi anul 1793, an care atestă realizarea picturii sfântului lăcaş.

Alte inscripţii sunt ilizibile din cauza stării accentuate de degradare a stratului pictural. Probabil la o operaţiune de curăţare a picturii vor putea fi citite şi aceste inscripţii, care ascund probabil numele celui care le-a pictat, cunoscut deocamdata ca ,,anonimul talentat”.

Pentru restaurarea picturii s-a întocmit un proiect, coordonat de doamna profesoară Anamaria Baciu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca. Restaurarea picturii a început în urmă cu 10 ani de zile, însă din lipsă de fonduri cei ce au executat această lucrare au fost nevoiţi să o întrerupă.

6.Date despre interior

Pronaosul din biserica Miceşti sau tinda femeilor este prima încăpere a bisericii în care se intră pe latura sudică a construcţiei , intrare ,,mărginită” de două ferestre care asigură iluminarea interiorului şi care se situează între naos şi turnul clopotniţei.

Fundaţia pronaosului este din piatră legată cu mortar, la fel ca şi pereţii, care sunt tencuiţi atât la exterior cât şi în interior; aceştia au o grosime de 0,70 m .

Pe jos este podit cu duşumea din scândură de brad, iar pereţii sunt tencuiţi, văruiţi şi pictaţi de dată recentă, pictura neavând valoare istorică sau artistică. Tavanul pronaosului este drept, realizat din grinzi şi căptuşit cu scândură. Tencuiala a fost decapată în întregime în pronaos (probabil în urma unor lucrări de consolidare) şi înlocuită cu una pe bază de ciment .

Accesul în turn şi în naos se face din aceasta încăpere prin două intrări situate faţă-n faţă .

Trecerea din pronaos în naosul bisericii închipuie intrarea în împărăţia cerurilor.

La fel ca şi în cazul altor biserici româneşti, în peretele despărţitor dintre naos si pronaos există două ferestre de comunicare fără geam. Practica aceasta este foarte veche ,de tradiţie bizantină ; pronaosul fiind rezervat femeilor, iar naosul bărbaţilor. Femeile fiind considerate la originea păcatului strămoşesc , puteau să participe la desfăşurarea slujbei religioase doar în mod indirect, să audă dar să nu vadă Sfânta Liturghie  .

Naosul este partea centrală a bisericii despărţită de altar de catapeteazmă la baza căreia se află soleea un postament mai înalt.Naosul în general reprezintă lumea creată, dar îndreptată şi sfinţită care aspiră să dobândească împărăţia lui Dumnezeu.

Naosul sau nava are 7,40 în lungime şi 5,80 în lăţime. Este despărţit de pronaos printr-un perete în care sunt practicate două ferestre de comunicare dintre cele două încăperi . 

Două ferestre situate pe peretele sudic asigură iluminatul naosului.

Nivelul de călcare este mai jos cu o treaptă decât în pronaos şi altar. De jur împrejurul pereţilor naosului, care sunt tencuiţi,văruiţi şi pictaţi se află dispuse bănci cu spătar pentru bătrânii satului.

Dacă tavanul pronaosului este drept, naosul este acoperit cu o boltă realizată dintr-un material durabil: cărămidă. Bolta este construită pe nervuri în console, care se unesc în creştetul bolţii în punctul numit: cheie de boltă. Traseul nervurilor este accentuat şi prin pictură; aceste nervuri susţin o calotă sferică. Aşadar, din punctul de vedere al arhitecturii tavanului, biserica din Miceşti are trăsături care amintesc mai mult de stilul gotic decat de cel romanic.Cupola naosului ne înfăţişează Biserica cea cerească iar imaginea Pantocratorului ne sugerează aplecarea îndurătoare a Lui Dumnezeu spre comunitatea credincioşilor din Biserică .

7.Data sfințirii bisericii și ierarhul care a sfințit-o: nu există în arhiva parohiei date referitoare la acest eveniment.

8. Preoți slujitori

Şematismele Blajului, tradiţia istorică locală şi alte surse de informare ne permit să prezentăm în cele ce urmează un scurt „istoric” al preoţilor care au slujit începând cu anul 1800 şi până în prezent la biserica din Miceşti; numele lor merită a fi menţionate în acest context, intrucât ei au fost cei care, prin strădania personală şi cu ajutorul sătenilor, bineînţeles au reuşit să păstreze şi să ne lase moştenire această frumoasă biserică.

Aşadar, până în anul 1800 sunt pomenişi preoţii: Popa Vaszi, Popa Petru si Popa Ioan, din 1800-1830 —Popa Marian, iar din 1830-1878: Teodor Pop, care era ajutat de un cantor-docente pe nume Alesandru Popu; acestuia i-a urmat părintele Ioan Cristurean,  strămoşul familiei de preoţi Crişan de mai târziu. Se spune că cel care a ctitorit biserica din Miceşti a fost Popa Todea, căruia i-a urmat părintele Simeon Crişan (n. 15 oct.1852-d.27.febr.1918); „Onoratul Domn” Simeon Crişan este amintit atât în Şematismul Blajului pe anul 1900, alături de docentele D. Demetriu Chicinaş, cantorul Alesandru Pop şi curatorul primar Ilie Călugăr, cât şi în cel pe anul 1911, alături de cantorul-docente Dionisie Luca, docentele George Ciugudean şi curatorul Ilie Călugăr.

Părintelui Simeon Crişan i-a urmat la cârma bisericii din Miceşti fiul său, Eugen Crişan (n.1880 d.1973), care avea să devină şi să rămână pentru posteritate cel mai apreciat şi iubit preot din istoria parohiei Miceşti; domnia sa a făcut liceul la Năsăud şi teologia la Blaj şi a slujit ca preot timp de 8 ani de zile in biserica din Surducu Ierii, pentru ca apoi să vină la cârma bisericii din Micşti (satul său natal), pe care avea s-o părăsească după mai bine de 50 de ani. Părintele Eugen Crişan este pomenit în Şematismul de la Blaj pe anul 1932 alături de curatorul Ioanaş Rus şi cantorii Ioan Crişan şi Alexe Crişan. Regretatul părinte Eugen Crişan a fost urmat la conducerea bisericii din Miceşti de fiul său mai mic Iuliu Crişan, care n-a mai stat însă decât doi ani de zile în sat, plecând în Dumitra Mare, zona Năsăudului.

Remarcabil este faptul că trei generaţii la rând ale familiei Crişan au slujit în biserica din Miceşti şi şi-au făcut demne de remarcat numele.

Preoţii care i-au urmat preotului Iuliu Crişan au fost Timiş Vasile din anul 1972, preotul Vălean Ioan din anul 1976 care a slujit la biserica din Miceşi timp de 15 ani, părintele Tobă Ioan din 1991 pana in 1992, părintele Ilea Vasile din Iara din anul 1993, iar din anul 1994 până în prezent preotul Cristea Aurel.

Aşadar, numeroase feţe bisericeşti „s-au perindat” prin biserica din satul Miceşti, fie când aceasta era catolică, fie când era îmbălsămată de tainele ortodoxiei şi numai datorită lor noi ne putem azi reculege sub bolta frumos pictată a sfântului locaş de cult.

9.Elemente legate de profilul actual al parohiei:

  • Număr de credincioși-182 suflete
  • Activități culturale și misionare-da
  • Activități sociale și filantropice-da

 

  1.  Numele filiei-filia Săliște
  2.  Protopopiatul–Turda
  3.  Hramul Bisericii-,,Sfinții Arhangheli Mihal și Gavriil”
  4. Data punerii pietrei de temelie: Înscrisă pe lista monumentelor istorice, biserica de azi a fost finalizată în anul 1754 , fiind construită în locul unei alte biserici.
  1. Proiectul si elemete particulare de arhitectură.

Materialul de construcție al bisericii este lemnul folosit sub formă de bârne la structura pereților , precum și sub formă de șindrilă la acoperiș. Biserica a fost construită sub formă de navă și este prevazută cu pridvor. A fost renovată și reparată în mai multe rânduri, fără însă a suferi modificări de la forma sa inițială. Ultima renovare generală a bisericii s-a facut în anul 1998 .

Altarul este semicircular la exterior și interior; el are 3 m în lungime şi 4 m în lăţime. Naosul (nava) are 4 m în lungime pe 5m, pronaosul are 5,30m în lungime pe 5m lățime, iar turnul 8 m în înalțime.Pereţi bisericii au o grosime de 8 cm fiind construiți din bârne de stejar .

Distingem în planul bisericii un număr de 4 ferestre, dispuse astfel: doua pentru luminarea altarului, două ferestre dispuse simetric pentru luminarea navei. Planul ferestrelor este dreptunghiular.

Intrarea se află situată pe latura de vest a bisericii din pridvor. Din pridvor există o uşă de acces spre turn. La fel ca şi în cazul altor biserici româneşti, în peretele despărţitor dintre naos şi pronaos există două ferestre de comunicare între cele două încăperi.

Accesul în Sfântul Altar se face prin trei intrări, din naos.

Nivelul de călcare este la același nivel în pronaos si naos, altarul este uşor înălţat faţă de navă cu o treaptă.

  1. Pictura: Biserica a fost repictată, conform normelor canonice ale iconografiei bisericiești ortodoxe în anul 1998 .
  2. Detalii despre interior: 
  1. Data sfințirii bisericii:  Biserica a fost sfințită la data de 8.10.1998  de către Preasfințitul Episcop Vicar Dr. Irineu Bistrițeanul și un sobor de preoți în frunte cu protopopul Gheorghe Gotea al Turzii.
  1. Numele preoților slujitori: Primul dintre preoții slujitori despre care avem anumite referiri este  Popa Vasile  -pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, între anii 1800-1830 slujitor este preotul Maxim Pop , urmat de Grigore Pop între anii 1830-186, acestuia urmându-i preotii Ioan Baran și Ilie Popa. De menționat este faptul că aceasta parohie a trecut la uniație abia în anul 1803. În anul 1906 parohia este vacantă , iar în jurul anului1911 preot era Gworge Giurgiu. În anul 1929 funcționa ca preot Virgil Anca pe care îl regăsim și în anul 1937. Din 1948 parohia revine la ortodoxie rămânând filie a parohiei Micești până în zilele noastre iar prepții slujitori fiind cei din Parohia Micești.
  1. Profilul actual al filiei:
  2. Număr de credincioși: 62 suflete

 

DATELE SUCCINTE ALE PAROHIEI

Numele parohiei si al filiei: Parohia Ortodoxă Română Micești cu Filia Săliște

Adresa: localitatea Micești , nr. 227, com.Tureni , jud.Cluj

Telefoan: 0751/178695

Adresa de internet:

Biserică: de piatră la Micești, de lemn la Săliște (filie)

Hramul: Biserica Micești- Pogorârea Sfântului Duh; Biserica Săliște- Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril (filie)

Anul construirii bisericii: Biserica Micești -1793;  Biserica Săliște -1754

Casă parohială: Da

Activități sociale: da

Preot paroh: Cristea Aurel

 

DATELE BIOGRAFICE ALE PREOTULUI

Nume și prenume: Cristea Aurel

Data nașterii: 23.11.1970

Școli absolvite și anul absolvirii:

-Seminarul Teologic Ortodox Cluj-Napoca-1994

-Facultatea de Teologie Ortodoxă -1997

Data hirotoniei: diacon-21.08.1994; preot-28.081994

Posturi ocupate si perioada: Parohia Ortodoxă Micești din 1994- prezent

Grade profesionale: gradul I

Distincții primite: sachelar-1998 , iconom-2006

Adresa personală: localitatea Micești, nr. 227, com Tureni , jud.Cluj

Telefon: 0751/178695

E-mail: aurelcristea70@yahoo.com