Viața e mai mult decât un drum între o naștere și o moarte. E căutare, împlinire, desăvârșire, e neliniște metafizică.
Cauza scufundării noastre în adâncul neputințelor, în prăpastia pe care o săpăm zi de zi în sufletele noastre, stă adesea profund dăltuită, în mulțimea îndoielilor din noi. Așa multe sunt acestea și atât de mult se leagă între ele, încât de la îndoielile banale, omul ajunge prin neputința din el, să-L pună sub semnul îndoielii chiar și pe Dumnezeu.
De aceea, Iisus ne spune cuvintele testament: ,,Îndrăzniți, Eu sunt. Nu vă temeți!” Ce cuvinte pline de duh, de putere și de dumnezeire!
Îndrăzniți, adică nu vă pierdeți curajul, nu vă pierdeți nădejdea, nu vă lăsați copleșiți de îndoială, nu vă lăsați asimilați de duhul lumii. Cum? De unde să iei sau să deții o asemenea putere, când tu ești un biet de om, supus marii treceri, slăbiciunilor și neputințelor?
Eu sunt, ne spune Mântuitorul Iisus Hristos, adică puterea se naște din Existența însăși, din acel Dumnezeu pe care nu trebuie să-l cauți în afara ta și care nu stă niciodată departe de tine, care nu te lasă niciodată singur și gol pe dinăuntru, în acel Dumnezeu care este chiar în tine, sădit în temelia, în zidul și în fibra ființei tale, în acel Dumnezeu care este parte a ființei tale, în acel Dumnezeu care vrea să transforme existența noastră scurtă și trecătoare de pe acest pământ, în existență veșnică.
Nu vă temeți! În fața Existenței absolute, care este Dumnezeu, frica dispare. Numai cu El putem avea adevărata putere, se depășesc barierele temporare și limitele fizice, astfel încât omul poate să treacă dincolo de nimicnicie, dincolo de neputință, dincolo de hazard, dincolo de întâmplarea nefericită a existenței, marcată, contingentată de barierele, pe care adesea mintea și rațiunea omenească le impune firii omului. Dacă trupul nostru cel mai adesea este slab, spiritul prin credință în Dumnezeu este absolut, este puternic, este imbatabil, de necucerit și îngenunchiat.
Dacă Dumnezeu ne-a dat ființa Lui, înseamnă că ne-a dat și puterea Lui. Este foarte important să fim conștienți de acest lucru, să ne folosim de această putere și să lucrăm cu această putere și atunci vom simți că puterile noastre sufletești sunt nelimitate. Ne vom considera cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, folosindu-ne de puterea pe care Dumnezeu a pus-o în noi.
Prin aceasta, Iisus a oferit o lecție despre puterile necunoscute ale omului, pe care omul din nefericire, datorită lipsei credinței, le conștientizează și le folosește foarte puțin. Adesea oamenii îi consideră paranormali pe cei care văd cu duhul și au darul vindecării. Însă, toți aceștia se folosesc de aceste puteri, primite de la Dumnezeu ca dar, având o credință neîngrădită de îndoială, spaimă, frică și prejudecăți omenești, fiind alimentată de rugăciunea nesfârșită și de conștiința prezenței neîntrerupte a lui Dumnezeu în ființa lor. Toate acestea îl transformă pe om într-o ființă puternică, în deplină armonie cu el însuși, cu Dumnezeu și cu ființele înconjurătoare. Un asemenea om, stăpânit de o asemenea putere, reușește prin puterea gândului să treacă dincolo de bariera timpului. Trebuie să precizăm aici că nu vorbim despre yoga sau metempsihoză, ci vorbim despre atributele puterii lui Dumnezeu, cu care Acesta îl îmbracă pe om, atunci când omul crede, Îl urmează și se supune întru totul voii lui Dumnezeu.
Pentru a argumenta cele spuse, ne vom folosi chiar de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos din Evanghelia după Marcu (16, 16-18), care zice: ,,iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu vor izgoni demoni, în limbi noi vor grăi. Șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma, peste bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși.”
Tehnica înaintată, începând de la uriașele construcții din antichitate și până la zborul omului pe lună, ne arată că omul a ajuns să pătrundă și să stăpânească firea lucrurilor. Însă, numai prin puterea credinței în Dumnezeu, omul poate să-și depășească firea, adică să depășească dimensiunea limitată a ființei și să pătrundă în spațiul infinit pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare om și care se manifestă prin dorul și setea după Dumnezeu și după nemurire, atingând nesfârșitul.
Numai așa putem înțelege marele adevăr că din El curge Veșnicia, că în Dumnezeu e iubire, e nemurire, e nedespărțire.
Pe marea, adesea învolburată, a vieții de pe pământ, Iisus coboară mereu cu liniștea și cu darul Său, iar creștinul, prin credința în Dumnezeu, se poate înălța mereu la dimensiunea cea mai presus de fire: cea de FIU a lui Dumnezeu prin har.
Să dea bunul Dumnezeu să trăim conștienți toată viața noastră, că prin Iisus Hristos suntem parte din ființa lui Dumnezeu și beneficiem în egală măsură de puterea Lui, prin credința și forța rugătoare a sufletului nostru. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Autor, Pr. Dr. Retegan Ioan Gheorghe
www.turdanews.ro