Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” Cheile Turzii
Hram: ,,Schimbarea la Faţă a Domnului”
Data hramului: 6 august
Obște: călugări
Localizare: Petreştii de Sus, cod poștal 407461, jud Cluj
web: www.manastireacheileturzii.ro
Stareț: Protosinghel Teofil Popescu – 0744/478272
În rândul mănăstirilor din Transilvania, această mănăstire de la Cheile Turzii ocupă un loc de primă importanță. În timpurile de asuprire etnică și religioasă ea ne-a reprezentat ca instituție românească, a ținut aprinsă flacăra credinței și a școlii naționale românești, a răspândit valorile eterne în strânsă legatură cu celelalte provincii românești libere.
Bastion al ortodoxismului, vatra de tradiție și credință străbună, centru statornic de transmitere a învățămintelor perene pentru noile generații, aceasta a fost mănăstirea Petridul de Sus – Cheile Turzii. Căci în aceste locuri legendare s-a scris o filă de istorie, din păcate, de mulți neștiută.
Vocația românilor spre monahism este recunoscută și consemnată de analele istoriei bisericești. Mânați de dorul unei slujiri continue lui Dumnezeu, renunțând la tot ce le oferea viața lumească, s-au îndreptat spre sihaștrii, în pustietăți, în munți sau în crăpăturile pământului. Și-n acestă zonă la care ne referim mărturiile istorice adeveresc existența unui locaș de închinare la Petridul de Sus, pe platoul Muntelui Turzii.
Istoricul Gheorghe Moldovan, originar din aceste locuri, în monografia sa ,,Muntele Petridului” datează începuturile construcției mănăstirii în prima jumătate a secolului XVI, mai precis cu 10-15 ani înainte de 1568.
În acest an, regele Ioan Sigismund al II-lea, Principele Transilvaniei, emite un act prin care mănăstirea era obligată să plătească anual o arenda de un taler de aur, un berbec gras și un stup de albine, Scaunului Arieșului.
Bisericuța mănăstirii era așezată în rotonda formată de un fost lac glaciar, având forma de pară. Ioan Sigismund făcuse o împărțire administrativ teritorială dăruind versantul estic al muntelui coloniștilor secui din acest comitat al Scaunului Arieșului. Fiindcă porțiunea de 5-6 metri ce formează altarul bisericii intră în cadrul de răsărit al muntelui, călugării de aici se supuneau acestei dări. O delimitare arbitrară, în defavoarea monahilor, impusă forțat de mai marii vremii.
Mircea Păcurariu în ,,Istoria Bisericii Ortodoxe Române” menționează mănăstirea ca existență abia în secolul XVI. Dar iată o informație care vine să sprijine ideea existenței mănăstirii cu trei secole înainte, mai precis la începutul sec. XIII.
Într-un act de cancelarie ce purta data de 6 octombrie 1278 este amintit stăpânul Țării Hașdății – Terra Hasadat, care-și întindea jurisdicția și asupra mănăstirii susamintite. Ori, dacă acesta există în 1278 ca fiind filie a mănăstirii mama – Petrid – deducem că aceasta din urmă este construită înainte de 1278, prima dată trebuind să ființeze matera, apoi filia.
Așa se face ca în 1997 preotul Vasile Știopei de la Parohia Oprișani II Turda, ctitor a trei locașuri sfinte în oraș, se hotărăște să refacă vechea mănăstire de la Cheile Turzii, secondat de doi tineri studenți teologi: Rareș Moldovan și Horațiu Borza. Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului Feleacului și Clujului, prin purtarea de grijă a ÎnaltPreasfințitului Arhiepiscop Bartolomeu Anania a făcut demersurile necesare pentru obținerea aprobării din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Acesta în sedința de lucru din 15-16 decembrie 1998 a examinat propunerea ierarhului clujean și, în temeiul prevederilor art. 76 din Statut a hotărât aprobarea reînființării Mănăstirii Schimbarea la Față din zona Cheile Turzii, județul Cluj, cu destinație pentru călugări. Actul numărul 6247-21 decembrie 1998 este semnat de Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Președintele Sfântului Sinod.
Prin donațiile unui număr de credincioși s-a creat o bună parte din baza materială și financiară necesară reconstruirii mănăstirii pe terenul concesionat gratuit de primăria comunei Petreștii de Jos. Ba mai mult, s-a găsit și un viețuitor pentru reînceputul vieții călugărești în aceste locuri, în persoana monahului Teofil Popescu, fiu al orașului Turda. Călugărit la Mănăstirea Cozia, la propunerea P.C. Arhimandrit Vasile Flueraș, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului, (acum P.S. Vasile) monahul Teofil a acceptat să se întoarcă acasă, să reânnoade firul unei tradiții mănăstirești cu profunde ecouri, aici, pe plaiurile natale.
Și pentru ca lucrarea începută să fie dusă la bun sfârșit, o echipă de tineri teologi, si nu numai, în frunte cu monahul Teofil Popescu, având binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Bartolomeu colindă în fiecare duminica satele și orasele transilvane pentru a aduna fonduri necesare construcției. Primul corp de chilii este ridicat împreună cu paraclisul, trapeza și bucătăria. Locul este propice pentru viața mănăstirească, la doar un kilometru și jumătate departare de satul Petreștii de Sus, pe dealul numit „La Curmaturi”. Nu s-a putut construi pe locul vechiului așezamânt din cauza solului și a condițiilor vitrege de acolo, deși aceasta a fost dorința inițială. Probabil acolo se va construi un mic paraclis și o chilie ce va aparține de mănăstire.