Slujire arhierească și sfințirea picturii bisericii din Parohia Pădureni

„Domnul nu ne spune că trebuie să considerăm răul drept bine. Nu ne cere să numim nedreptatea dreptate sau să numim păcatul virtute. Nu. Ne cere să nu lăsăm răul celuilalt să nască răul în inima noastră”, a spus Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, duminică, 4 octombrie 2026, în cuvântul de învățătură rostit în mijlocul credincioșilor din localitatea Pădureni, județul Cluj.

În Duminica a XIX-a după Rusalii, în care la Sfânta Liturghie este citită pericopa evanghelică despre iubirea vrăjmașilor, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului s-a aflat în Parohia Pădureni, cu prilejul sfințirii picturii bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, de la ora 9:00, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a săvârșit slujba de sfințire a picturii. Lăcașul de cult, edificat în perioada 1936–1938, a fost împodobit cu pictură între anii 2023–2026, lucrarea fiind realizată de pictorul Alin Iuga. Atât la interior, cât și la exterior, biserica a fost binecuvântată prin stropire cu apă sfințită și prin ungere cu Sfântul și Marele Mir.

În continuare, pe un podium special amenajat în proximitatea bisericii, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici. Din sobor au făcut parte preotul Alexandru Rus, protopopul de Turda, arhimandritul Ilie Hanuschi, duhovnicul Mănăstirii „Mihai Vodă”, protosinghelul Vladimir Marc, duhovnicul Mănăstirii Pădureni, preotul paroh Dorin Moldovan, precum și alți preoți invitați.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a rostit un cuvânt de învățătură despre iubirea vrăjmașilor, una dintre cele mai înalte și, în același timp, mai greu de împlinit chemări ale Evangheliei.

Ierarhul a pornit de la întrebările pe care această poruncă le naște în sufletul omului: cum poate cineva să-l iubească pe cel care l-a rănit, să-i facă bine celui care i-a făcut rău sau să se roage pentru cel care l-a nedreptățit? Răspunsul Evangheliei, a arătat Preasfinția Sa, îl cheamă pe creștin să depășească logica obișnuită a lumii.

„Cum să-l iubesc pe cel care m-a rănit? Cum să fac bine celui ce mi-a făcut rău? Cum să mă rog pentru cel ce m-a nedreptățit? Așa gândesc foarte mulți dintre noi. Trebuie să fim sinceri, să recunoaștem. Dar și răspunsul Evangheliei Domnului Hristos este, pe de o parte, simplu, dar, pe de altă parte, și profund. Și anume, răspunsul Evangheliei este că noi, creștinii, suntem chemați să trăim nu după măsura și logica lumii acesteia, ci după măsura iubirii lui Dumnezeu.”

Pornind de la îndemnul Sfântului Apostol Pavel de a nu ne potrivi „duhului acestui veac”, Episcopul-vicar a subliniat că viața creștină presupune și un alt mod de a gândi și de a ne raporta la cei din jur. Fiecare om dorește să fie iubit, respectat, iertat și înțeles, să găsească răbdare atunci când este slab, sprijin atunci când cade și un cuvânt de mângâiere atunci când trece prin încercări. Evanghelia îl cheamă însă pe om să ofere el însuși mai întâi ceea ce așteaptă să primească de la ceilalți.

„De multe ori, vedeți, noi așa gândim: așteptăm mereu ca să facă altcineva încât noi să ne simțim bine. Dar noi nu ne gândim să-i facem și pe alții să se simtă bine. Deci nouă poate ne este bine în familia noastră, în societatea noastră, la locul de muncă, dar trebuie să ne punem și întrebarea aceasta: oare celorlalți din familia noastră, din localitatea noastră, de la locul de muncă, oare lor le este bine cu noi?”

Preasfințitul Părinte Samuel a arătat că relațiile dintre oameni ajung adesea să se degradeze pentru că fiecare așteaptă ca celălalt să facă primul pas. Mântuitorul propune însă o altă cale: iubirea care nu așteaptă, ci are puterea de a începe ea însăși apropierea.

„Domnul Hristos ne spune că ceea ce dorim să primim, să oferim noi mai întâi. De multe ori cred că relațiile dintre oameni se strică, se degradează și pentru faptul că fiecare așteaptă să facă primul pas celălalt. Și deci Domnul Hristos ne arată o altă cale: calea iubirii, care face primul pas. Deci să fim noi cei care să facem primul pas.”

Explicând ce presupune iubirea celor care ne fac rău, ierarhul a subliniat că iubirea creștină nu înseamnă negarea răului sau acceptarea nedreptății. Omul poate pune limite, se poate îndepărta de cel care îi face rău și își poate căuta dreptatea pe căi legale și cinstite, fără însă a lăsa ura să-i stăpânească sufletul.

„Putem uneori să ne îndepărtăm de omul care ne face rău. Putem să-i punem limite. Putem poate chiar și să ne căutăm, pe căile legale și cinstite, dreptatea, atunci când este necesar. Dar nu trebuie niciodată să lăsăm ura să ne stăpânească sufletul. Pentru că, să știți, ura îl rănește în primul rând pe cel care o poartă în sufletul său.”

Preasfinția Sa a arătat apoi că răspunsul la întrebarea de ce creștinul este chemat să-i iubească până și pe cei care îi fac rău se găsește în cuvintele Mântuitorului: „Și veți fi fiii Celui Preaînalt”. Iubirea vrăjmașilor devine astfel o chemare la asemănarea cu Dumnezeu, Care este bun și cu cei nemulțumitori și răi.

„Și acum să ne întrebăm de ce trebuie totuși să-i iubim chiar și pe vrăjmași și pe cei răufăcători. Răspunsul îl găsim tot în cuvântul Mântuitorului din Evanghelia duminicii de astăzi. Zice Mântuitorul: «Și veți fi fiii Celui Preaînalt». Deci, dacă facem asta, suntem fiii Celui Preaînalt, că El este bun, zice mai departe Mântuitorul, și cu cei nemulțumitori și răi.”

Făcând legătura dintre pericopa evanghelică și textul Apostolului citit în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a oferit și cheia înțelegerii unei porunci care, privită doar prin puterile omenești, poate părea imposibil de împlinit. Creștinul nu este chemat să iubească vrăjmașii bazându-se doar pe propriile puteri, ci să ceară ajutorul și harul lui Dumnezeu.

„Evanghelia ne-a spus: «Iubiți pe vrăjmașii voștri», iar Apostolul zice: «Puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune». Și cele două texte, al Evangheliei și al Apostolului, se întâlnesc în acest punct important, și anume: singuri nu putem împlini Evanghelia. Trebuie să fim foarte realiști și sinceri. Nu vom putea să-i iubim pe vrăjmași cu puterea noastră. Deci, singuri nu vom putea face aceasta. Avem nevoie de harul lui Dumnezeu. «Puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune». De aceea trebuie, în primul rând, să ne rugăm.”

În încheierea cuvântului de învățătură, ierarhul s-a oprit asupra ultimului îndemn al Evangheliei duminicii: „Fiți milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv”, subliniind că măsura milostivirii creștinului nu este un alt om, ci Însuși Dumnezeu.

 „Mântuitorul nu ne zice: fiți asemenea oamenilor, fiți milostivi sau buni așa cum este bun sau milostiv vecinul tău, colegul tău de muncă sau altcineva. Măsura milostivirii nu este un alt om, ci Însuși Dumnezeu. «Fiți milostivi precum Tatăl». Și să știți că milostivirea este una dintre cele mai frumoase însușiri ale vieții creștine. A fi milostiv înseamnă să vezi în celălalt nu doar greșelile lui, ci să vezi în el chipul lui Dumnezeu.”