FIŞĂ PRIVIND ISTORICUL PAROHIEI ȘI AL BISERICII
1.Numele parohiei: Parohia Ortodoxă Ramână Pădureni
2.Protopopiatul: Turda
3.Hramul: ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
4.Data punerii pietrei de temelie: 1936 s-a pus piatra de temelie, iar în 16 iulie 1995 s-a resfinţit de către Presfințitul Episcop Irineu Bistrițeanul, cu purtarea de grijă a preotului paroh Retegan Ioan-Gheorghe.
5.Proiectul ei şi elementele particulare de arhitectură: Planul bisericii este realizat în stilul clasic sub formă de „Navă” cu o lungime de 25 m. Nu are elemente particulare de arhitectură, dar la vremea când a fost realizată era cea mai frumoasă biserica din tot ţinutul Triteniului.
Înălţimea turnului este de 16 metri, lăţimea de 5,30 metri, cu un pridvor boltit, adăugat ulterior, în anul 1993, cu geamuri pe fiecare latură și cu două coloane la intrare.
6.Pictura: Biserica a fost împodobită cu veşmântul picturii, pentru prima dată, în anul 1994, prin străduinţa şi cu purtarea de grijă a părintelui Retegan Ioan-Gheorghe, în tehnica tempera, de către pictorul bisericesc Ioan Ivăncuș din Ieud, județul Maramureș.
7.Date despre interior: Iconostasul este din lemn, icoanele sunt pictate în ulei şi se pare că a fost realizat odată cu finalizarea lucrărilor la biserică. Nu se cunoaşte numele pictorului care a realizat icoanele pe iconostas şi nici pe al celui care a realizat iconostasul.
8. Aşa cum reiese din „HRISOV”-ul de la intrarea în Biserică: „Astăzi, 16 Iulie 1995, s-a resfinţit această biserică de către Preasfinţitul Episcop Irineu Bistrițeanul, înconjurat de un sobor de preoţi în frunte cu P.C. Protopop Gheorghe Gotea al Turzii, preot paroh fiind: Pr. Retegan Ioan-Gheorghe, în prezenţa credincioşilor”.
9.Preoţi slujitori dinaintea preotului actual:
a).Nicola Ioan: 1949-1973
b).Rusu Vasile: 1973-1977
c).Cioară Constantin (pensionar): 1977-1978
d).Dărăban Liviu: 1978-1990-plecat în Germania
e).Retegan Ioan: 1991-1997
f).Cismaş Iacob:1997-2000
g).Moldovan Dorin: 2000-prezent.
10.Date particulare din viaţa parohiei: Un eveniment legat de istorie s-a întâmplat în cel de-al doilea război mondial. Iată ce se spune într-o carte deocument „Epopeea de pe Mureş”apărută la Târgu Mureş în 1985 în Documentele Continuităţii sub oblăduirea celor ce au consemnat acestea: Dr.Grigore Ploieșteanu, Vasile T. Suciu, Lazăr Lădariu, în Revista Vatra a Bibliotecii de Istorie. Iată ce se spune în această carte:
„În acele zile, ţăranul Ioan Deac, din comuna Tăureni (satul Pădureni aparţinea de comuna Tăureni, până în 1968), ocupată la 5 Septembrie de trupele hortyste. Împreună cu fiul său Vasile Mureşan, în vârstă de 18 ani, în noaptea de 5 spre 6 septembrie 1944 a scos din încercuire batalionul 7 grăniceri român, aflat în pădurea Valea Largă. Faptele s-au petrecut în felul următor:
„În după-amiaza zilei de 5 Septembrie, Ioan Deac, se găsea cu feciorul în curtea casei lor, situată chiar lângă drum. La un moment dat, din spatele gardului au văzut pe drum apropiindu-se doi ofiţeri hortyşti. Neobservându-i s-au oprit la o foarte mică distanţă, continuând o discuţie în limba maghiară. Familia Deac cunoştea limba, astfel au aflat de intenţia hortyştilor de a ataca pe grănicerii români care se ascundeau în pădurea Valea Largă. După ce, cei doi ofiţeri s-au depărtat, tatăl şi fiul au plecat imediat în direcţia comunei Valea Largă, pentru a ajunge la pădurea care se afla cam la 2 km depărtare de casa lor. Într-adevăr, în mijlocul pădurii au aflat ascunşi câteva sute de grăniceri şi vreo 150 de ţărani refugiaţi din calea ocupanţilor. Situaţia militarilor români era cu atât mai gravă cu cât nu mai aveau nici un fel de hrană. Ajungând la comandantul batalionului, un maior de grăniceri, cei doi patrioţi l-au informat despre discuţia aprinsă între ofiţerii hortyşti, manifestîndu-şi dorinţa lor de a-i scoate pe grăniceri din încercuire, pe cărări cunoscute doar de ei. Noaptea, subunităţile călăuzite de Ioan Deac şi de fiul său, au pornit-o pe poteci ascunse ajungând până în apropierea comunei Grindeni. Înainte de a se lumina de ziuă, erau cu toţii într-o altă pădure a „Figeului”. În timp ce batalionul stătea ascuns, cele două călăuze au cules informaţiile necesare, deosebit de preţioase, întrucât prima linie a inamicului se afla la numai 4 km depărtare. Când s-a lăsat noaptea, grănicerii au reluat marşul, trecând pe lângă satele Cheţani şi Hădăreni, până ce au ajuns la Mureş. Aici s-a pus o nouă problemă: găsirea unui vad, pentru ca batalionul să poată trece apa fără pierderi. Nu era deloc uşor, albia râului fiind foarte periculoasă, având în unele locuri o adâncime de 2-3 metri şi vârtejuri care te trăgeau la fund. Întrucât grănicerii nu ştiau să înoate, Vasile Mureşan s-a desbrăcat şi a intrat în apă, căutând locul cel mai potrivit de trecere. Nu după mult timp l-a găsit, acolo unde apa nu ajungea decât până la brâu. Apoi, prin acest loc a trecut Mureşul întregul batalion de grăniceri, aşa îmbrăcaţi cum erau, unul după altul, ţinându-se de mâini. Traversarea s-a făcut fără nici o pierdere în oameni sau mijloace de luptă. Când erau deja dincolo, inamicul i-a observat şi a început să tragă. Dar grănicerii au scăpat de primejdie şi au ajuns la Cecălaca, comuna Aţintiş, unde se aflau trupele române. De aici au pornit-o spre Sălcud, mergînd până ce, în noaptea de 26 Septembrie, au fost reperaţi pe dealul Cigaşului de patrulele Regimentului 34 Infanterie. Ioan Deac şi fiul său au scos astfel din încercuire batalionul de grăniceri, aducându-l în liniile armatei române.
N-au rămas mult timp pe la Sălcud, deoarece în apropierea Tăurenilor (eu cred că este vorba de satul Pădureni (Kook) al cărui fiu era Ioan Deac) erau aşteptaţi de alţi 20 de grăniceri, care fiind răniţi în luptele desfăşurate în dimineaţa zilei de 5 Septembrie, n-au putut pleca împreună cu batalionul. Au ajuns la ei după ce-au trecut iarăşi prin liniile inamicului. Le-au asigurat ostaşilor adăpost, le-au dus alimente şi lucruri necesare, până ce-au fost eliberaţi de trupele române.
Se pare că acţiunea de salvare şi scoatere din încercuire a batalionului de grăniceri a fost trădată de cineva, astfel că Ioan Deac şi fiul său au trebuit să se ascundă, timp de vreo cinci săptămâni, pentru a scăpa cu viaţă.
Nu se sfârşise încă războiul când fapta ciobanului din Tăureni (Pădureni) a fost adusă la cunoştinţa întregului popor român, Ioan Deac fiind citat prin ordin de zi pe naţiune, pentru sprijinul acordat trupelor române în timpul luptelor desfăşurate în Transilvania: „În ziua de 5 spre 6 Septembrie 1944, în regiunea Tăureni-Zaul de Câmpie-se spune în acest ordin de zi-un batalion de grăniceri român fusese încercuit de trupele germano-maghiare. Săteanul Deac Ioan, în vârstă de 52 de ani, şi fiul său s-au oferit să conducă şi au reuşit ca pe drumuri laterale să scoată din încercuire acest batalion fără nici o pierdere. De asemenea români dârji, neînfricaţi au dat preţioase informaţii asupra valorii trupelor inamice. Săteanul Deac Ioan, a fost nevoit să se refugieze cu întreaga sa familie în pădure unde,hărţuit de potere inamice, a trăit 5 săptămâni.
Pentru iniţiativă, dragoste de ţară, spirit de sacrificiu şi servicii aduse unităţii române, săteanul Deac Ioan se citează pe naţiune:
MINISTRUL DE RĂZBOI
General de corp de armată
Constantin Vasiliu Răşcanu”
Acest ordin de zi pe naţiune a fost reprodus şi în numărul din 19 Aprilie 1945 al ziarului „Scânteia”, organul central al P.C.R.
Ulterior, eroul din Tăureni, a fost decorat cu ordinul „STEAUA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE” clasa a V-a. A rămas până la sfârşit un om modest, un cioban care îngrijea oile satului. A decedat în 1970. Fiul său Vasile Mureşan, s-a calificat ca muncitor tratamente termice şi lucrează la Combinatul metalurgic din Câmpia Turzii, oraş în care trăieşte împreună cu familia sa”.
11.Obiecte de patrimoniu: nu avem.
12.Profilul actual al parohiei: Parohia este de Gradul II, iar după ultimul recensământ al familiilor şi implicit al sufletelor pe care le are parohia, numărul lor este în scădere. Dacă în anul 2001 numărul familiilor era de 270, cu un total de 976 suflete, acum după 12 ani mai avem 225 familii cu un total de 699 suflete.Trebuie arătat faptul că o parte din familiile mai tinere au luat calea străinătaţii,16 familii plecând cu copii cu tot în Spania.
În ceea ce priveşte activităţile cultural-misionare pe care le desfăşurăm, putem spune că am reactivat Mănăstirea Pădureni-Fânaţe, unde an de an de la ridicarea ei în 2004, de Sfântă Maria Mare, se adună peste cinci sute de credincioşi, unde prin bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, trei măicuţe s-au adăpostit în bisericuţa de la poalele pădurii pentru a începe viaţa de obşte.
DATELE SUCCINTE ALE PAROHIEI
Numele parohiei: Parohia Ortodoxă Pădureni
Adresa: localitatea Pădureni, com.Tritenii de Jos, Nr.253, Jud.Cluj
Telefoan: 0723/132869
Adresa de internet:
Biserică: cărămidă şi lemn acoperită cu tablă
Hramul: ,,Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavriil”
Anul construirii bisericii:1938
Casă parohială: Da
Activităţi sociale:
Preot paroh: Moldovan Dorin.
DATELE BIOGRAFICE ALE PREOTULUI
Numele şi prenumele: Moldovan Dorin
Data naşterii: 13 Martie 1969
Şcoli absolvite şi anul absolvirii:
-Seminarul Teologic Cluj-Napoca promoţia: 1992.
-Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, promoţia: 1994-1999.
Studii aprofundate: Master, Pastoraţie şi duhovnicie: 2009-2011.
Data hirotoniei: -diacon 9 decembrie 1995 Şieuţ-Bistriţa; preot 16 decembrie 1995 Catedrala Ortodoxă Cluj.
Parohii ocupate: Parohia Gligoreşti(nou înfiinţată):1995-2000; Parohia Pădureni:2000-2013.
Grade profesionale: Definitivat-2000, Gradul II-2005, Gradul I-2009.
Distincții primite:
Adresa personală: localitatea Pădureni, com.Tritenii de Jos nr. 253, jud.Cluj
Telefon: 0723/132869
E-mail: padredorin@yahoo.com.