Mănăstirea Mihai-Vodă

 

Mănăstirea „Mihai Vodăˮ Turda

Hramuri: ,,Mihai Vodă” și ,,Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”
Data hramului: 8 noiembrie
Obște: călugarițe
Localizare: Turda, cod poștal 401117, județul Cluj
Stareță: Stavrofora Andreia Zdrobău – 0747/205358
Duhovnic: Arhimandrit Ilie Hanuschi – 0745/310306

Mănăstirea „Mihai Vodă”, cu Hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” este înființată în anul 2002 (10 septembrie), la inițiativa vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitul Mitropolit Bartolomeu Anania, pe atunci păstorul acestei eparhii, fiind și singura mănăstire din cuprinsul mitropoliei care a luat naștere la propunerea sa.

În anul 2001, în cadrul unor festivități dedicate comemorării voievodului Mihai Viteazul, la care a participat și Înaltpreasfinția Sa, a exclamat că ar fi potrivit ca pe locul unde și-a sfârșit viața voievodul întregitor de țară, să se înalțe o mănăstire în memoria lui, iar numele să-i fie pomenit la acest sfânt altar necontenit. Receptive la această inițiativă, autoritățile locale, la scurt timp, au donat terenul pentru mănăstire și astfel, în anul 2002, a început construcția ei, care a fost încredințată vrednicului părinte Vasile Știopei din Turda, ctitor renumit de lăcașuri sfinte.

Mănăstirea Necropolă este o copie arhitecturală și, în același timp, o restituire a demnității vechii mănăstiri Mihai Vodă din București, ctitorie a voievodului din 1591, pe vremea când era ban al Craiovei și care a fost mutilată în vremea regimului comunist.

Biserica mănăstire este proiectată sub formă de cruce greacă în plan orizontal – caracteristică a bisericilor ortodoxe – cu navă principală, abside prevăzute cu câte o fereastră, iar altarul se închide cu o boltă în formă de semicalotă, alături având proscomidiar și diaconicon. Planul bisericii este un admirabil triconc cu turlă pe naos susținută de pandantivi. Interiorul bisericii este înfrumuseţat cu pictură în tehnica „al fresco”, cu iconostas şi mobilier specific bisericesc. Pe frontispiciu s-a realizat un mosaic ce reprezintă pe Maica Domnului și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, protector ai lăcașului monahal. Decorația fațadei se remarcă prin jocul ritmic de cărămidă, ce se desfășoară pe întreg edificiul. Cele două registre cu arcaturi sunt decorate printr-un brâu median, alcătuit dintr-un tot încadrat de șiruri de cărămizi așezate pe colț. Turla are o decorație asemănătoare, într-un singur registru, având forma octogonală.

Incinta mănăstirii are formă dreptunghiulară, închisă pe trei laturi în formă de cetate, iar latura de răsărit se încheie cu un zid placat cu piatră. În partea vestică a incintei se află intrarea principală. Deasupra intrării se află turnul-clopotniță, care adăpostește două clopote cu sunete armonioase. În partea de sud-est clădirea adăpostește un Paraclis, cu Hramul Sfântul Siluan. Chiliile sunt rânduite pe două nivele, în fața cărora se găsește o galerie cu arcade în semicerc, sprijinite de coloane în formă cilindrică.

Această mănăstire păstrează o candelă nestinsă celui ce s-a jertfit pentru neamul românesc.

ISTORIC MORMÂNT
“De la 1600, niciun român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa personalitate, fără paloșul său, securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui, de curată și tragic poezie. “
Nicolae Iorga

Turda, locul jertfei Voievodului Mihai, este un loc sfânt, loc de pelerinaj patriotic. Voievodul care realizase unirea celor trei țări române a fost trădat de nemeșii maghiari prin dieta de la Turda și de generalul Basta, invidios pe faima ce și-o câștigase domnitorul român, așa cum remarcă cronica lui Radu Popescu.

Despre martiriul Voievodului Mihai Viteazul (1593-1601), vorbele noastre nu au puterea să zugrăvească cruzimea de care au dat dovadă mișeii. De aceea, îl vom lăsa pe cronicar să povestească el cum a fost.

Iată ce spune, de pildă, WOLFGANG de BETHLEN în ampla sa ”Cronică a Transilvaniei”: ”O vreme mijlocitorul (Iacobus Beaurius) lui Basta cercetează aici și acolo și, pe neașteptate, trupa valonilor înconjoară cortul lui Mihai. Beaurius și alți câțiva subalterni de-ai săi au intrat în cortul lui Mihai, pe care l-au găsit liniștit și stand întins. Beaurius, adresându-i-se acestuia, spune:
”Ești prizonier! Dă-te prins!” la care Mihai răspunde: ”Ba!”, și spunând acestea Mihai a încercat să scoată sabia, care era atârnată de propteaua cortului, în timp ce era lovit de Beaurius cu halebarda, și capul îi este tăiat cu sabia proprie a lui Mihai, iar unul dintre valoni l-a împușcat la încheietura de la mâna stângă, despre care se știa că obișnuia să o folosească și cu care încerca chiar atunci să-și scoată sabia…

Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu știuse, nici nu se împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Capul acestuia l-au pus pe coapsa propriului cal alb mort… Corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine, și a zăcut timp de trei zile în apropierea drumului public, iar soldații i-au tăiat pielea de pe spate, coaste și umeri, ca să o păstreze ca amintire pentru faptele lor nemaipomenite. După aceea, totuși, corpul acestuia, ca să nu fie sfâșiat de câini, a fost înmormântat într-o groapă”.

Exact pe locul unde a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul pe câmpia Turzii, la scurtă vreme, doamna Stanca, soția voievodului, cu învoirea principelui Gabriel Bathory, a ridicat o capelă în stil bizantin, sub forma unei troițe, distrusă ulterior de niște mâini sacrilege.

În anul 1923, Societatea Femeilor Ortodoxe Turda a înălțat pe locul supliciului o altă troiță de lemn în stil popular, cu inscripția: ”Aici a fost răpus Marele Voievod Mihai, la 9/19 August 1601”, troiță care a fost păstrată la Muzeul de Istorie Turda. În locul ei, la 9 mai 1977, a fost inaugurat un obelisc, realizat de artiștii Marius Butunoiu și Vasile Rus Batin. Obeliscul este înalt de 1601 cm, are formă de sabie, cu trei laturi, simbolizând anul martiriului și cele trei țări românești unite sub Mihai Viteazul. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei țări române. Iar în partea din față a obeliscului este fixată efigia în bronz cu chipul marelui voievod. În dreapta obeliscului se află mormântul domnitorului, acoperit cu o lespede de marmură. Mormântul este decorat cu flori de acant, în stil bizantin. Pisania are sculptat sigiliul lui Mihai Viteazul și inscripția: ”Aici odihnește Mihai Vodă (1593-1601), Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată țara Moldovei”. În jurul pisaniei sunt înscrise localitățile principale, unde voievodul a purtat luptele sale: Șelimbăr, Mirăslău, Guruslău, Nicopole, Sadova, Călugăreni, Giurgiu, Vidin, câmpia Turzii. Într-o trinitate de ideal apar pe obelisc sculptate cele trei embleme ale Țărilor Române.

„Încă din anul 1908 s-a pus baza fondului de zidire a bisericii (Catedrala Mihai Viteazul Turda tot cu hramul Sfinţilor Arhangheli) din daniile benevole a credincioşilor iar în 1935 s-a înfăptuit cel mai frumos vis al inimilor noastre, dând oraşului acest măreţ monument, închinat memoriei marelui Voievod Mihai Viteazul, care a stropit cu sângele său acest pământ scump nouă, şi că prin această măreaţă catedrală să dovedim tuturor vrednicia şi trăinicia stăpânirii româneşti pe aceste plaiuri, care au fost şi vor fi pe vecie ale noastre.” afirma Pr. Protopop Iovian Mureşan.

La 10 septembrie 2002, la inițiativa vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania, a fost pusă piatra de temelie a Mănăstirii ”Mihai Voda”, care are hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ca mărturie a trăirii, faptei și jertfei celui ucis ca martir al neamului, sacralizându-se astfel locul unde s-a jertfit.